Infiltrațiile de apă la nivelul acoperișului reprezintă una dintre cele mai grave probleme structurale cu care se poate confrunta o clădire rezidențială sau industrială deoarece apa care pătrunde prin straturile protectoare degradează treptat armătura de oțel din beton provoacă apariția mucegaiului și distruge finisajele interioare generând costuri uriașe de reparație. Mulți beneficiari asociază apariția infiltrațiilor exclusiv cu calitatea materialului hidroizolant însă în majoritatea cazurilor problemele apar din cauza unor erori tehnice de execuție la nivelul detaliilor sau a lipsei unei întrețineri periodice a suprafeței expuse intemperiilor severe.
Există câteva puncte critice și greșeli frecvente care duc la compromiterea totală a hidroizolației de pe acoperișuri plate sau înclinate:
- Curățarea necorespunzătoare a suportului din beton înainte de aplicarea amorselor bituminoase sau poliuretanice ceea ce împiedică aderența perfectă a materialului și creează pungi de aer.
- Hidroizolarea deficitară a zonelor de racordare perete-pardoseală a colțurilor și a gurilor de scurgere a apelor pluviale unde apa stagnează în mod constant în timpul ploilor torențiale.
- Deteriorarea mecanică a membranei hidroizolante în timpul altor lucrări de montaj pe acoperiș cum ar fi instalarea unităților de aer condiționat a panourilor solare sau a antenelor fără măsuri de protecție.
- Neasigurarea pantelor corecte de scurgere către sifoane ceea ce duce la formarea unor bălți permanente de apă care exercită o presiune hidrostatică continuă asupra îmbinărilor membranei.
Sistemele moderne bazate pe membrane lichide poliuretanice sau cauciuc lichid oferă avantajul major al unei suprafețe complet continue fără nicio îmbinare eliminând din start riscul desprinderii la încheieturi însă chiar și aceste materiale performante își pierd eficiența dacă stratul de suport nu a fost pregătit prin șlefuire mecanică riguroasă pentru deschiderea porilor. Verificarea anuală a sistemului de evacuare a apei curățarea frunzelor și a resturilor solide aduse de vânt reprezintă măsuri simple dar vitale pentru prelungirea duratei de viață a acoperișului iar repararea locală a oricărei fisuri superficiale imediat ce a fost observată previne extinderea umidității în profunzimea plăcii de beton evitându-se astfel decopertarea totală a întregului acoperiș care implică pierderi financiare masive și blocarea activităților din interiorul clădirii pe perioade lungi de timp din cauza degradărilor repetate ale plafoanelor.